joi, 4 februarie 2010

Poate am fi mai buni daca ………

Daca ne-am privi in oglinda inainte sa aratam cu degetul spre cineva,
Daca ne-am pune doar pentru 1 minut in locul interlocutorului,
Daca am asculta ceea ce ne spun cei din jur fara sa ne limitam la simtul auzului,
Daca am face mai mult ceea ce simtim decat ceea ce trebuie,
Daca ne-am arata sentimentele fara sa ne fie teama ca ne calcam in picioare,
Daca ne-am expune simtamintele fara sa ne fie teama ca vom fi ridiculizati,
Poate am fi mai buni daca am fi noi insine indiferent de imprejurari si interlocutori
Poate in felul acesta simplist, fara sa ne complicam existenta, si asa mult prea complicata de situatii, reguli, scari de valori, persoane care cred ca sunt mai bune decat altele doar pentru ca viata a fost mai darnica, persoane care improasca noroi in stanga si in dreapta doar pentru ca asa da bine si doar pentru ca e mai bine sa fii zbir, lipsit de orice sentiment si respect fata de ceilalti decat sa te comporti omeneste si oamenii sa iti vada sufletul.
Poate am fi mai buni daca ne-am intoarce din cand in cand la copilul din noi bucurandu-ne in felul nostru de o banala acadea pe care ne-am cumparat-o din banii nostri.
Poate am fi mai buni daca ne-am rezerva in fiecare zi cate 5 minute pentru noi, pentru a ne uita in oglinda si a ne autocomplimenta, pentru a citi un paragraf dintr-o carte preferata, pentru a asculta melodia care ne face sa ne simtim bine in orice conditii, poate am fi cu-adevarat mai buni daca am invata sa ne pretuim pe noi insine si pe cei din jur si poate relatiile noastre ar fi altele daca atunci cand cineva a realizat cev mai mult decat noi, l-am felicita din tot sufletul, iar atunci cand ar avea un esec, l-am sustine si l-am incuraja cu toate argumentele de care suntem capabili si oamenii sunt capabili de multe.
Trebuie doar sa te opresti o secunda si sa privesti in interiorul tau, sa-ti asculti pentru un minut ingerul si demonul ce creaza eul.
Oare chiar nu avem o secunda dintr-o zi sa ne ascultam pe noi insine? Sa ne bucuram de … nimic? Sa ne comportam ca niste copii care vad prima oara zapada, marea, cerul, soarele sau papusa/masinuta mult dorita asezata la vedere sub brad de un mos craciun venit de undeva de la pol in timp ca dormim.
Sunt visatoare? Poate!
Sunt romantica? Sigur!
Mai cred si mai sper inca la o iubire care sa-mi mangaie sufletul si care sa ma faca sa alerg acasa de la birou? Poate!
Mai cred si mai sper intr-un loc de munca unde sa fiu apreciata nu numai certata indiferent daca am facut bine sau nu? Poate!
Si da, cred cu tarie ca putem fi mai buni cu un minim de efort.
O sa-mi spuneti probabil ca sunt persoane care sunt rele prin definitie, ca asa sunt si nu pot fi schimbate si v-as intreba in soapta “ati vazut padure fara uscaturi?”. Problema noastra e ca fara sa vrem ne-am transformat in uscaturi, motive? Nu sunt eu in masura sa le judec, dar sunt sigura ca fiecare si le stie pe-ale lui, pornind de la o papusa mult dorita pe care a primit-o prietena cea mai buna in loc sa o primim noi si teminand cu ghinionul de a intalni o persoana care ne-a calcat in picioare indiferent de conjunctura, sau poate si mai grav o cearta cu Dumnezeu care ne-a luat cele mai dragi persoane, aruncadu-ne in ghearele nemiloase ale necunoscutului la o varsta la care nu eram pregatiti sa ne luam viata in piept (vorbesc prostii! Nu exista o varsta la care sa fi pregatit sa-i pierzi pe cei dragi) si nu cred ca exista cineva care sa nu se fi certat cel putin o data cu Dumnezeu, oricare ar fi acel Dumnezeu.
O sa-mi spuneti ca tind spre o lume perfecta, nu, perfectiunea e ca fericirea dureaza mai putin de o secunda si este cat se poate de interpretabila in functie de individ. Ca duc discutia la extrem, poate, pana la urma sunt balanta si extremele sunt “punctul meu forte”, dar hai sa facem un exercitiu …
Hai sa incercam … ce avem de pierdut? Cel mult cele 5 minute dedicate noua si, mergand la o alta extrema de egoism de aceasta data, atata vreme cat ni le dedicam noua, sunt ale noastre si pentru noi nimic nu poate fi pierdut, cu atat mai putin timpul.
Ce avem de castigat? Ce-ati zice de oameni care s-ar cunoaste mai bine pe ei insisi si aproape automat ar stii sa se prezinte celorlati asa cum sunt? Ce-ati zice de incredere, in noi insine si apoi de increderea celorlati? Ce-ati zice de noi insine? Ce-ati zice de prieteni, de respect de zambete din partea unor persoane absolute necunoscute? Ce-ati zice de a darui atat cat putem primi si de a primi atat cat putem sa luam, ca sa parafrazez o melodie care-mi place?
Va provoc sa incercam sa fim mai buni, mai atenti si mai impacati cu noi si cu ceilalti!

Un comentariu:

viorella spunea...

Bv Ira... ai dreptate:*