Dupa 20 Decembrie 2010, 9:35

Luni 20 decembrie 2010 s-a nascut o minune ...... minunea se numeste Maria Cristina si este fetita prietenilor mei.

Veti spune ca orice copil este o minune si chiar daca, la modul general, va dau dreptate, Mariuca (asa cum ii spune mami), sau Cristina/Maria (cum o nimereste tati :-) ) sau Chitina/Mania cum ii spune Ale (minunea ceva mai mare a familiei) este o MINUNE MINUNATA :) (s-o credeti voi ca-i pleonasm).

O sa-mi permit sa o numesc minunea NOASTRA, a tuturor celor care au avut ocazia sa o cunoasca pana acum si a tuturor celor care o vor cunoaste de acum incolo.

Nu e primul copil pe care il tin in brate, acum cateva luni o tineam in brate pe Erika (fetita altor prieteni), iar acum 2 ani si 9 luni il tineam in "blate" pe Alexandru, dar imi era teama. Imi era teama pentru ca toti imi spuneau: "tine-i capul", "ai grija sa nu se sufoce", "tine-l pe umar dupa ce termina de mancat" etc. Si Ale nu era prima minune pe care o tineam in brate, dar .......... ma uitam ingrozita cand mami il spala in chiuveta de spital ......... si eram realmente terorizata ca l-ar putea scapa, sau ca eu nu as putea sa-l tin in brate asa cum trebuia.

Minunea Maria si-a facut aparitia in pantecele mamei, exact atunci cand nimeni nu se astepta si ... Minunea Maria a uimit-o chiar si pe doctorita, in momentul in care a venit pe lume, pentru ca, Mariuca, a avut o perioada dificila, in burtica mamei, o perioada in care parea ca nu se dezvolta, o perioada in care mami, desi speriata, se ruga la Dumnezeu sa fie bine si ..... pana la urma a fost si mai ales va fi.
Mariuca nu a avut lichid amniotic si, din cate am citit, lichidul cu pricina, este de fapt "universul" in care se dezvolta bebelusul sanatos, dar Mariuca si mami s-au incapatanat sa fie bine si pe 20 decembrie 2010, ora 9:35, la 38 de saptamani, Minunea Mariuca Cristina respira pentru prima oara, in afara burticii mamei. Avea 46 cm si 2590 g iar eu o tineam in brate la doar cateva ore dupa nastere, fara nici o urma de teama, ci doar cu o emotie puternica ce-mi facea sufletul sa tresara (multumesc mami si tati pentru aceasta onoare).
Noaptea trecuta am petrecut-o alaturi de mami si de Minunea NOASTRA, intr-o rezerva a unui spital din Bucuresti si am descoperit ca Maria Cristina nu plange :) scanceste incetisor sau ...."chitaie ca un soricel" (asa cum imi place mie sa spun), nu a spus nici "pâs" cand am schimbat-o prima data sau cand i-am facut masaj cu ulei (desi probabil, am chinuit-o putin, fara sa vreau). Ochisorii laptosi se deschid mari si "chit-chit-ul" se aude in surdina, dar nu de suparare.
Azi-noapte am descoperit ca Mariucai nu-i place intunericul si, cand i-am demonstrat lui mami, am zambit amandoua, iar azi am mai descoperit ca atunci cand sughita ... ii trece repede (daca stai intinsa pe pat si o tii pe piept intr-o parte).

Astazi Minunea Maria Cristina si mami au ajuns acasa la tati si la Ale si astazi, cu doar cateva ore inaintea Ajunului, Minunea Maria Cristina a mancat prima oara de la mami :). Asa ca .......

Mami ... asa cum a zis si doamna doctor, ce-a fost ... a fost, iar Minunea ta recupereaza repede si bine.

Ah! si mi-a placut cum a spus doamna doctor (asta asa ca sa ramana pentru posteritate) "un copil care respira singur si se dezvolta singur, dupa ce a iesit din burtica, nu mai ridica problema de "urmari"" (recunoaste, ca a fost ceva de genul asta - aveam si eu emotii, ce vrei).

Minunea VOASTRA va fi bine, sanatoasa si fericita, norocoasa si implinita :) si chiar cred asta.

Mami si Tati ... Multumesc ca mi-ati permis sa fiu alaturi de voi in momentele de ingrijorare si de bucurie :)

Sa va traiasca minunea Maria Cristina si sa ne bucuram cu totii alaturi de voi.

23.12.2010, 23:16

Adunate ......

He, he, he! Am gasit o postare mai veche undeva .... in .... increngaturile internetului devenit din ce in ce mai prezent in vietile noastre.

"A pretinde ca suntem oameni maturi, dar a ne comporta ca niste copii, a pretinde ca ascultam dar nici macar sa nu auzim, a pretinde ca intelegem cand de fapt nu vrem decat sa ne impunem punctul de vedere.

Oare asta inseamna intelegere intre doi oameni? Asta inseamna sa fii prieten? Asta inseamna sa iti doresti pe cineva langa tine cu orice pret? Unde sunt verbele "a accepta", "a tolera", chiar "a iubi" pana la urma?
Si nu, un cui nu scoate un altul, un cui nu face decat sa adanceasca gaura primului si eventual sa il indoaie pe cel de-al doilea ... cu mai multe cuie nu am incercat, dar incercand sa imi imaginez nu-mi pot inchipui decat un egoism dus la extrem si nici o diferenta fata de "a calca pe cadavre".
A cere de la cineva mai mult decat poate el oferi la momentul ala nu il va aduce mai aproape, ba din contra, cu atat mai mult cu cat si unul si celalalt au niste situatii neincheiate inca .....
Ce-ar mai fi de spus?
Nu caut sa dovedesc nimic si nici nu cer nimic decat liniste, daca cei de langa mine nu mi-o pot da, incerc sa o obtin singura, izolandu-ma, intr-adevar, e destul de greu de inteles un astfel de moment, mai ales daca nu e insotit de o explicatie cat de cat logica, dar nu stiu ce sa spun si-atunci prefer sa tac, sa dispar fara nici un motiv, pentru ca altfel ar trebui sa mint, ar trebui sa gasesc o explicatie pe care nu o am, dar pe care celalalt o vrea.
Sunt o fire independenta si cat de cat pe picioarele mele, stiu ca e foarte greu de acceptat din partea unui barbat, diferenta e ca nu caut sa domin asa cum face barbatul, caut sprijin, intelegere si alinare .....
Sunt cine sunt si am devevenit cine sunt prin propriile-mi puteri si prin propria-mi munca, n-am sa accept sa fiu comandata, pentru ca nu sunt un robotel sau o marioneta care da bine in peisaj, dincolo de figura de copil, e si o femeie, o femeie care stie ce nu vrea, o femeie care isi doreste sa iubeasca si sa fie iubita normal, nu la modul bolnav, obsesiv, animalic, nu cu hei-rup-ul pentru ca acum vrea el si nu asa pentru ca asa vrea el.
Poate ca am o personalitate puternica, poate ca gresesc, nu sustin ca eu am dreptate, asa cum nu spun ca eu sunt desteapta si restul lumii proasta, am rabdare sa ascult si pot sa comentez, atata vreme cat mi se permite, cand nu, ma retrag pentru totdeauna ....."