Enigme

De aseara ma tot chinui sa scriu ceva, dar de fiecare data scriu cate o jumatate de pagina si-apoi sterg pentru ca mi se pare ca nu are nici un sens ceea ce scriu.
Pentru ca oricat as vrea sa inteleg cum poate cineva sa stearga cu buretele intr-o secunda doi ani din viata sa, nu pot.
Ma gandesc ca poate a ajuns sa urasca persoana care i-a fost alaturi doi ani, dar de ce?
Numai prin ura imi pot explica lipsa unei reactii (de bun simt) la un mesaj de felicitare si nu pricep cum poti sa urasti pe cineva care nu ti-a facut nici un rau ba chiar a incercat sa faca bine?
Cum poti sa privesti cu lacrimi in ochi un maldar de bagaje asezate la usa?
Cum poti sa plangi tinand in brate persoana care n-ar fi vrut sa se termine acolo?
Cum poti sa lasi impresia ca ramai prieten dupa o relatie care nu a mers si careia i-ai pus punct, in conditiile in care cealalta persoana ti-a spus si ti-a aratat ca e capabila sa aiba o relatie de prietenie?
Cum poti sa o ajuti sa duca bagajele tot cu lacrimi in ochi si apoi sa stergi totul ca si cum n-ar fi existat niciodata?
Cum poti sa te minti si sa minti in asa hal?
Cum poti sa traiesti in aceeasi casa cu cineva timp de doi ani ca mai apoi sa-i vorbesti ca unui strain?
Cum poti sa "condamni" pe cineva care nu a facut altceva decat sa-ti respecte decizia?
Si cum pot eu sa-mi pun atat de multe intrebari in conditiile in care eu am fost cea care a spus "e decizia ta si eu nu pot decat sa o respect"?
Eu cred ca a avea o relatie cu cineva nu inseamna doar sa ceri sau sa astepti sa primesti asa cum nu cred ca trebuie sa oferi doar in schimbul a ceva.
Si mai cred ca cei care au avut o relatie la un moment dat pot ramane prieteni, pot sa-si vorbeasca in continuare si sa pastreze legatura, dar in conditiile in care amandoi vor sa faca asta, nu doar o spun, pentru ca suna matur.
Asa cum mi-a placut intotdeauna sa spun, o relatie nu e decat o caruta cu doi boi care trebuie sa traga in acelasi sens, altfel ... caruta ajunge in sant.
Mi s-a reprosat ca pentru mine o relatie (la modul general) e ca o anagrama pe care o dezleg dupa care trec mai departe, dar nu eu am fost cea care i-a pus punct.
Mi s-a mai spus ca eu am avut un target in relatia asta ... oare nu toate relatiile au un target? Si nu ma refer aici la o "aventura" desi pana la urma si aceea are targetul ei.
Mi-e greu sa privesc o relatie de doi ani ca pe o aventura si neprivind-o asa ... nu pot sa nu ma intreb ... oare nu orice relatie are un target? Oare nu faci orice pentru a-ti atinge "targetul" atunci cand iti doresti ceva?
Ca nu poti intotdeauna? E foarte adevarat, dar asta nu inseamna ca "targetul" nu exista.
Probabil ca dupa toate intrebarile pe care mi le-am pus aici o sa spuneti ca as accepta sa o iau de la capat ... :) nu, n-as mai lua-o de la capat, doar mi-as dori sa primesc niste raspunsuri din care sa inteleg ceva.
Sau asa cum spune un prieten, poate ar fi cazul sa nu-mi mai bat capul si sa le iau mai usor pe toate :)